Social Goodness: The Ontology of Social Norms

În Social Goodness, notăm cu interes o schimbare de paradigmă în ontologia socială, materializată printr-o structură argumentativă ce prioritizează lumea socială externă în detrimentul psihologiei individuale. Metodologia propusă de Charlotte Witt se bazează pe „modelul artizanal”: autoarea organizează materialul pornind de la premisa că normele care guvernează rolurile noastre sociale — de la cel de părinte la cel de lider politic — funcționează analog tehnicilor folosite de un meșteșugar. Găsim aici o critică sistematică a teoriilor care ancorează normativitatea în atitudinile subiecților, Witt demonstrând că funcția structurală a unei instituții impune cerințe normative independente de preferințele celor care o ocupă.

Această lucrare reprezintă o evoluție conceptuală clară în opera autoarei. Dacă în Thirteen Theories of Human Nature Witt explora bazele gândirii umane, iar în Feminist Metaphysics și A Mind Of One's Own analiza structurile de putere și gen din filosofia occidentală, Social Goodness sintetizează aceste preocupări într-o ontologie relațională. Suntem de părere că abordarea sa oferă instrumente teoretice noi pentru a înțelege de ce normele sociale sunt atât de rezistente la schimbare („stickiness”), dar și cum este posibilă critica acestora în contexte de opresiune. Stilul este academic, riguros, axat pe clarificarea modului în care materialitatea și localizarea socială definesc agenția umană, fără a recurge la o terminologie excesiv de abstractă, rămânând ancorat în exemple concrete din arhitectura socială cotidiană.