Shooting Martha

Provenind din limba engleză, Shooting Martha ne propune o experiență de lectură în care traducerea trebuie să păstreze un echilibru fragil între satira tăioasă a industriei cinematografice și melancolia profundă a doliului. Ne-a atras atenția modul în care David Thewlis folosește propria experiență de regizor și actor pentru a construi o narațiune despre obsesie și simulacru. Premisa este pe cât de bizară, pe atât de captivantă: Jack Drake, un regizor de renume, nu poate finaliza cel mai personal film al său fără sprijinul soției sale, Martha. Problema este că Martha a murit, iar Jack o angajează pe Betty Dean, o actriță aflată într-un moment de derivă profesională, pentru a o „resuscita” pe defunctă în viața reală, într-o vilă din sudul Franței. Subliniem finețea cu care autorul explorează degradarea identității; pe măsură ce Betty se scufundă în rolul Marthei, granița dintre interpretare și realitate se dizolvă, scoțând la iveală secrete întunecate. Cine a citit MRS MARCH PB de Virginia Feito va recunoaște aici aceeași atmosferă de paranoia domestică și instabilitate psihologică, însă acolo unde Feito mizează pe suspans pur, David Thewlis aduce un umor negru, aproape cinic, și o introspecție specifică mediului artistic. Ritmul este cel al unui thriller psihologic, dar tonul rămâne unul contemplativ, oferind o perspectivă unică asupra modului în care arta poate deveni o formă periculoasă de exorcizare a pierderii.