Scarweather

Proza lui Anthony Rolls este o dovadă de precizie lingvistică rară. Subliniem observația lui Dorothy L. Sayers: Rolls scrie ca un „scriitor adevărat”, nu doar ca un specialist în crime. Stilul său este dens, dar alert. Tensiunea se acumulează în tăceri. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în structura sa neortodoxă. Povestea începe în 1913, sub cerul vijelios al coastei nordice, la Scarweather. Arheologul Tolgen Reisby trăiește acolo în izolare. Vizita lui John Farringdale și a vărului său, Eric, declanșează un mecanism fatal. Un triunghi amoros se conturează rapid. Gelozia devine motorul unei tragedii care va dura cincisprezece ani până la deznodământ. Stilul are ceva din proza lui Arthur J. Rees, fără să fie o imitație — Rolls pune accentul pe „aberația criminală” și pe perversitatea metodei, nu doar pe decorul gotic. Putem afirma că Scarweather rafinează eleganța observată în Family Matters, transformând studiul de caracter într-o analiză a ororii singulare. Dacă în Thirteen Guests de J Jefferson Farjeon accentul cade pe dinamica unui grup numeros, aici totul este concentrat, claustrofobic și psihologic. Este un roman despre răbdarea răzbunării și despre ingeniozitatea macabră care se ascunde sub masca respectabilității academice.