Sayuri

Prima imagine pe care ne-o propune Rensuke Oshikiri este cea a unei familii fericite care pășește pragul noii locuințe, împlinind visul tatălui de a avea o casă proprie. Însă, în paginile volumului Sayuri, acest vis se transformă într-o izolare terifiantă în mai puțin de o lună. Ne-a atras atenția modul brutal în care autorul deconstruiește siguranța spațiului domestic: după moartea fulgerătoare a tatălui, membrii familiei încep să dispară sau să piară unul câte unul sub influența unui spirit bântuitor. Apreciem curajul stilistic al lui Oshikiri, care folosește cele 384 de pagini pentru a construi o tensiune vizuală sufocantă, lăsându-i în final doar pe tânărul Norio și pe bunica sa să înfrunte entitatea malefică. Din punct de vedere al atmosferei, Sayuri amintește de Graveyard Apartment de Mariko Koike prin tema locuinței care pare inițial idilică dar devine o capcană mortală, însă se diferențiază prin estetica specifică genului manga și prin ritmul mult mai agresiv al evenimentelor supranaturale. Este o explorare grafică a doliului și a supraviețuirii într-un cadru unde „acasă” devine cel mai periculos loc posibil.