Queen Esther

Găsim în paginile acestui roman o melancolie profundă, împletită cu acea vitalitate narativă inconfundabilă care ne-a făcut să iubim proza lui John Irving. Există un sentiment de reîntoarcere acasă, căci autorul ne poartă înapoi în decorul familiar din St. Cloud’s, Maine, locul unde s-a născut clasicul The Cider House Rules. Încă de la primele capitole, suntem martorii destinului lui Esther Nacht, o fetiță evreică născută în Viena, a cărei existență este fragmentată de ură și pierdere înainte de a ajunge sub protecția doctorului Wilbur Larch. Observăm aici o construcție narativă ce se întinde pe parcursul a peste șapte decenii, transformând o biografie individuală într-o cronică a supraviețuirii.

Cine a citit The Lucky Ones de Esther Gever va recunoaște aici trauma exilului forțat din Viena și greutatea identității evreiești într-o lume ostilă, însă John Irving își distinge opera prin modul în care integrează aceste teme grave într-o structură de tip saga familială americană. Spre deosebire de relatările pur istorice, Queen Esther pune accent pe dinamica dintre datorie și afecțiune, explorând relația dintre Esther și familia Winslow, cei care o adoptă nu din obligație religioasă, ci din convingere morală. Dacă în The Last Chairlift autorul explora politica sexuală și fantomele trecutului, aici se concentrează pe mecanismele apartenenței și pe modul în care istoria mare strivește, dar și modelează destinele mici. Ritmul este așezat, specific unui povestitor care nu se grăbește, lăsând personajele să îmbătrânească sub ochii noștri până la finalul simbolic din Ierusalimul anului 1981.