Piercing

Tradusă din limba japoneză în engleză, această lucrare își păstrează asprimea originală, aducând în fața cititorului o proză care nu caută să menajeze, ci să exploreze abisul psihologic. În Piercing, observăm cum Ryu Murakami disecă fațada unei vieți domestice perfecte în Tokyo. Kawashima Masayuki pare a fi un tată și un soț model, însă sub această suprafață calmă pulsează o pulsiune distructivă terifiantă: dorința viscerală de a-și răni propriul copil. Găsim în această carte o tensiune aproape insuportabilă, pe măsură ce protagonistul încearcă să-și canalizeze patologia către o victimă străină, sperând la o exorcizare prin violență.

Suntem de părere că forța narativă a lui Natsuo Kirino din Out, combinată cu sensibilitatea macabră a lui Ryu Murakami din Audition, se regăsește aici, dar cu un glas propriu, mult mai clinic și mai concentrat. Spre deosebire de satira socială din Popular Hits of the Showa Era sau de nostalgia din Sixty-Nine, Piercing se apropie de atmosfera nihilistă din In the Miso Soup. Totuși, dacă în alte lucrări Murakami folosește decorul urban ca pe un personaj exuberant, aici spațiul devine claustrofobic, transformând camera de hotel într-o scenă unde trauma și premeditarea se ciocnesc frontal. Este un roman despre izolare și despre cum trecutul se poate transforma într-o armă tăioasă, scris cu o precizie care amintește de marii exploratori ai conștiinței umane, precum Poe sau Dostoievski.