Murakami, R: Sixty-Nine

Ne întâmpină imaginea unor adolescenți care plănuiesc un act de rebeliune simbolică sub soarele arzător al Japoniei provinciale, visând la festivaluri rock și baricade, totul pentru a atrage atenția fetelor din liceu. În Sixty-Nine, Ryu Murakami abandonează temporar întunericul visceral din Piercing sau In The Miso Soup pentru a ne oferi o cronică vibrantă și satirică a anului 1969. Considerăm că această lucrare reprezintă latura luminoasă, dar la fel de tăioasă, a autorului, fiind o explorare a energiei haotice a tinereții care refuză să se alinieze normelor rigide. Stilul are ceva din proza lui Yasuo Tanaka în Somehow, Crystal, fără să fie o imitație — în timp ce Tanaka se concentrează pe estetica consumismului, Murakami păstrează o doză de cinism și umor subversiv care ancorează povestea în realitatea socială. Față de satira violentă din Popular Hits of the Showa Era, acest roman este mai nostalgic, însă păstrează aceeași critică acidă la adresa decalajelor între generații. Reținem aici o voce narativă plină de prospețime, care reușește să transforme o revoltă liceală într-o metaforă pentru transformarea culturală a Japoniei postbelice.