Philip K. Dick, pe numele său întreg Philip Kindred Dick, născut la 16 decembrie 1928, Chicago - Illinois, SUA și decedat la 2 martie 1982, Santa Ana - California a fost un scriitor american de science-fiction ale cărui romane și nuvele descriu adesea psihologia luptei personajelor sale prinse în medii iluzorii. A scris 44 de romane și aproximativ 121 de nuvele, dintre care majoritatea au apărut în reviste de science-fiction în timpul vieții sale.
Ficțiunea sa explorează diverse întrebări filozofice și sociale, cum ar fi natura realității, percepția, natura umană și identitatea și prezintă personaje care se luptă cu elemente precum realități alternative, medii iluzorii, corporații monopoliste, abuz de droguri, guverne autoritare și stări alterate de conștiință.
Dick a lucrat pentru scurt timp, timp de un an de zile la radio înainte de a studia la Universitatea din California, Berkeley. Odată cu publicarea primei sale povestiri, „Beyond Lies the Wub”, în anul 1952 și-a lansat cariera de scriitor cu normă întreagă, care a fost marcată de o productivitate extraordinară, deoarece de cele mai multe ori finaliza o nouă lucrare, o povestire scurtă sau o nuvelă la fiecare două săptămâni, care apărea ulterior în colecţiile de broșuri pulp. Philip K. Dick a publicat primul său roman, „Solar Lottery” (Loteria solară) în anul 1955.
Tema care va rămâne preocuparea lui centrală este aceea a unei realități în contradicție cu ceea ce părea sau trebuia să fie. În romane precum „Time out of Joint” (1959), „The Man in the High Castle” – „Omul din castelul înalt” (1962; câștigător al premiului Hugo pentru "Cel mai bun roman"; seriale de televiziune 2015–19) și „The Three Stigmata of Palmer Eldritch” (1965) protagoniștii trebuie să-și determine propria orientare într-o „lume alternativă”.
Începând cu „The Simulacra” (1964) și culminând cu „Do Androids Dream of Electric Sheep?” (1968; adaptat pentru film ca „Blade Runner” [1982]), iluzia se concentrează în general pe creaturi artificiale și se confruntă cu ceea ce este autentic într-o lume reală a viitorului.
„Flow My Tears, the Policeman Said” („Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul”), un roman despre o celebritate care se trezește într-un univers paralel unde este total necunoscută a câștigat premiul memorial John W. Campbell pentru „Cel mai bun roman” în anul 1975.
Philip Dick a spus despre aceste cărți: „Vreau să scriu despre oamenii la care țin, punându-i într-o lume ficțională izvorâtă din mintea mea, nu în cea în care trăiesc în realitate, deoarece lumea în care trăim nu se ridică la înălțimea standardelor mele. În scrierile mele pun la îndoială chiar universul; întreb cu glas tare dacă e real și dacă toți suntem reali.”, referindu-se la propria persoană ca la un „filozof de ficțiune”.
Cu toate că Dick a murit sărac și cu puțină reputație literară în afara cercurilor science-fiction, sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21 l-a consacrat pe scară largă ca un maestru al ficțiunii imaginative și paranoice, aşezându-l lângă Franz Kafka sau Thomas Pynchon. În timp ce lucrările sale pot fi categorizate definitiv ca fiind science-fiction, Dick s-a remarcat pentru că s-a concentrat nu pe capcanele tehnologiei futuriste, așa cum fac marea majoritate a scriitorilor din acest gen, ci pe efectele deranjante pe care aceste împrejurimi radical diferite și adesea distopice le au asupra personajelor.
Printre numeroasele colecții de povești ale lui Dick se numără „A Handful of Darkness” (1955), „The Variable Man and Other Stories” (1957), „The Preserving Machine” (1969) sau „I Hope I Shall Arrive Soon” (publicate postum în 1985). Multe dintre nuvele și romanele sale au fost adaptate pentru film, inclusiv „We Can Remember It for You Wholesale” (filmat ca Total Recall [1990 și 2012]), „Second Variety” (filmat ca Screamers [1995]), „The Minority”, Report” (filmat ca Minority Report [2002]) sau „A Scanner Darkly” (1977; film 2006). „The Man în the High Castle” a fost adaptat în mod liber ca o dramă în serie (2015–19) care a fost transmisă online de Amazon.com.
Dick a fost căsătorit de cinci ori şi a avut trei copii. Philip a murit cu patru luni înainte de lansarea Blade Runner, filmul bazat pe romanul său „Do Androids Dream of Electric Sheep?”.
