Owlish

Ce se întâmplă atunci când realitatea socială devine atât de sufocantă încât singura evadare posibilă este una în absurd? Găsim în Owlish de Dorothy Tse o premisă pe cât de bizară, pe atât de neliniștitoare: profesorul Q, un bărbat cu o carieră mediocră și o căsnicie ternă, își găsește refugiul într-o pasiune obsesivă pentru o păpușă mecanică ce prinde viață. În timp ce lumea sa interioară este ocupată de această balerină dintr-o cutie muzicală, în exterior, orașul Nevers — o oglindă distorsionată a Hong Kong-ului — este cuprins de febra protestelor care îi lasă amfiteatrele goale. Putem afirma că romanul nu este doar o poveste despre o rătăcire erotică, ci o critică acidă la adresa pasivității intelectuale în fața autoritarismului. Stilul scriiturii este unul oniric, unde granițele dintre obiect și uman, dintre memorie și prezent, se estompează sub îndrumarea misteriosului personaj Owlish. Pe același raft cu Love in the New Millennium de Can Xue, această carte se distinge prin modul în care folosește straniul nu doar ca artificiu estetic, ci ca instrument de analiză politică. Dacă în antologia That We May Live, la care Dorothy Tse a contribuit anterior, explorarea absurdului viza adesea dinamica relațiilor umane, în Owlish miza devine colectivă. Orașul însuși, cu arhitectura sa colonială și metamorfozele sale imprevizibile, devine un martor tăcut al alienării. Ritmul narațiunii este unul deliberat, inducând o stare de reverie întreruptă brutal de ecourile realității politice, oferind o experiență de lectură ce amintește de eleganța rece a edițiilor Fitzcarraldo Editions.