Oh Dear Silvia: Harper Perennial

Descoperim în Oh Dear Silvia o premisă pe cât de statică la suprafață, pe atât de tumultuoasă în profunzime: Silvia Shute zace pe un pat de spital, imobilizată într-o comă care o transformă dintr-un participant activ la propria viață într-un simplu ecran pe care cei dragi își proiectează propriile versiuni ale adevărului. Această tăcere forțată a protagonistei devine catalizatorul unor confesiuni pe care familia și prietenii nu ar fi îndrăznit niciodată să le rostească în prezența ei conștientă.

Remarcăm o structură narativă ingenioasă, unde capitolele alternează între vocile celor care vin să vegheze la căpătâiul ei. Fiecare personaj aduce o piesă dintr-un puzzle care, în loc să se clarifice, devine tot mai complex, dezvăluind o femeie mult mai complicată și mai plină de secrete decât lăsa să se vadă. În tradiția scriiturii lui Clelie Avit din I'm Still Here (Je Suis Là), Dawn French folosește starea de inconștiență ca pe un spațiu de explorare a limitelor comunicării umane, însă acolo unde Avit mizează pe tensiune, French infuzează narațiunea cu un umor negru, tăios, specific sensibilității britanice.

Poziționată între succesul comic din A Tiny Bit Marvellous și profunzimea emoțională din Because of You, această lucrare demonstrează maturitatea autoarei în abordarea unor teme fundamentale precum maternitatea și doliul. Credem că forța acestui roman rezidă tocmai în contrastul dintre cadrul clinic, steril, și vitalitatea haotică a amintirilor care inundă salonul de spital. Deși Dawn French este recunoscută pentru genul comic, aici ea dovedește o capacitate remarcabilă de a sonda zonele obscure ale psihicului uman, fără a pierde însă acea scânteie de absurditate care face viața suportabilă.