Not Fade Away

În ce moment devine un obiect mai mult decât suma părților sale, transformându-se într-un simbol al unei întregi generații? În Not Fade Away, Jim Dodge ne propune o meditație asupra regretului și a mântuirii, pornind de la un Cadillac alb imaculat care ar fi trebuit să fie un cadou pentru Big Bopper. În loc să distrugă mașina într-o fraudă de asigurări, George Gastin alege să o conducă spre Texas, într-un gest de reverență față de muzica ce a murit odată cu prăbușirea avionului în Iowa. Apreciem modul în care Dodge capturează acea stare de spirit suspendată între idealismul anilor '50 și incertitudinea anilor '60, transformând un drum pe autostradă într-o odisee interioară. Stilul autorului este unul contemplativ, dar fragmentat de ritmul sacadat al consumului de Benzedrină, făcând ca realitatea să se topească în fantezie. Cititorul care a apreciat rătăcirea melancolică prin America anilor '50 din Motel. Pool. de Kim Fielding va găsi aici aceeași fascinație pentru drumul deschis ca spațiu al fugii — dar într-un context mult mai visceral și psihedelic. Dacă în Fup Jim Dodge explora excentricitatea rurală printr-o fabulă modernă, iar în Stone Junction construia o mitologie a haiduciei moderne, aici se concentrează pe o arheologie a spiritului american. Pe măsură ce Gastin întâlnește personaje marginale, precum „cel mai mare vânzător din lume” sau o gospodăreasă cu o cutie plină de discuri de vinil, Not Fade Away încetează să mai fie doar un roman de drum. Devine o elegie pentru o lume care se stinge, scrisă cu o precizie poetică ce amintește de volumele sale de versuri, precum Rain on the River. Este o lectură despre greutatea istoriei personale purtată în portbagajul unei mașini de lux.