Neverwhere

Ne-a atras atenția modul în care un simplu gest de bunătate — oprirea pentru a ajuta o fată care sângerează pe un trotuar londonez — poate șterge complet existența unui om din realitatea cotidiană. În Neverwhere, Richard Mayhew descoperă că a „căzut prin fisurile” lumii și a devenit invizibil pentru cunoscuți, fiind forțat să exploreze London Below. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în construcția mitologiei urbane: Gaiman transformă stațiile de metrou și reperele Londrei în entități magice sau periculoase, unde „Old Bailey” sau „Angel” nu sunt doar locații, ci personaje cu voință proprie. Imaginați-vă tensiunea și sentimentul de descoperire din The City's Son, mutată într-un decor unde absurdul și teroarea coexistă sub străzile Londrei, într-o versiune mult mai viscerală și poetică. Credem că acest sistem de lume, în care cei uitați de societate își construiesc o ierarhie proprie printre monștri și sfinți, oferă o profunzime rară genului beletristic. Față de explorările mitologice riguroase din Norse Mythology, ediție specială, aici autorul își lasă imaginația să zburde liber în prezent, creând un univers unde metafora devine realitate fizică. Ritmul este unul de tip călătorie inițiatică, purtându-ne printr-o Londră a coșmarurilor și a viselor, într-o ediție ce recuperează viziunea originală a autorului.