Never Grow Up

Simțim gustul prafului și sudoarea antrenamentelor de la Academia de Dramă din China încă de la primele pagini ale volumului Never Grow Up. La vârsta de doar șase ani, Jackie Chan era deja înrolat într-un regim de disciplină spartană care avea să-i sculpteze nu doar corpul, ci și destinul cinematografic. Remarcăm în acest volum o onestitate brutală, similară cu modul în care își încheie filmele încă de la The Young Master din 1980: cu acele secvențe de final în care cascadoriile eșuează, iar rănile sunt reale. Subliniem că autorul nu alege să se prezinte ca un erou imuabil, ci ca un om care a adunat peste 200 de filme și nenumărate fracturi pentru a-și câștiga locul pe scena Premiilor Oscar.

Ca și The Essential Jackie Chan Source Book de Jeff Rovin, această autobiografie transformă documentele și amintirile într-o narațiune vibrantă, însă Never Grow Up merge mult mai adânc în intimitatea actorului. Dacă în New Essential Guide to Hong Kong Movies el oferea o perspectivă tehnică asupra industriei, aici ne deschide ușa către regretele sale personale, vorbind deschis despre relația imperfectă cu familia sa. Stilul este alert, presărat cu umorul specific care l-a consacrat în producții precum Rush Hour sau Kung Fu Panda. Lectura ne dezvăluie un om care, la 64 de ani, refuză să îmbătrânească spiritual, păstrându-și curajul și bunătatea în ciuda numeroaselor momente în care a fost la un pas de moarte, atât pe platou, cât și în afara lui.