My Roman Year

Dacă Anthony Doerr a sosit în „Cetatea Eternă” ca un laureat al premiilor literare, așa cum citim în Four Seasons in Rome, André Aciman pătrunde în spațiul italian dintr-o perspectivă radical diferită: cea a exilatului care caută un acasă temporar. Remarcăm cum, în My Roman Year, momentul dramatic al sosirii în Italia nu este marcat de triumf, ci de incertitudinea unei familii de evrei sefarzi nevoiți să părăsească Egiptul. Notăm cu interes felul în care autorul transformă străzile Romei într-un laborator al memoriei, unde fiecare miros de cafea sau lumină care cade pe clădirile vechi devine o ancoră pentru identitatea sa fragmentată. Abordarea jurnalistică evocă parțial structura din When We Were Romans, dar perspectiva lui André Aciman este mult mai introspectivă și matură, concentrându-se pe tensiunea dintre dorința de apartenență și realitatea străinului. În contextul operei sale, acest volum se simte ca o piesă de puzzle lipsă; dacă în Out of Egypt am asistat la dezrădăcinare, iar în Alibis am explorat eseistica locurilor pierdute, My Roman Year oferă puntea narativă necesară. Stilul este cel cu care ne-am obișnuit în The Gentleman From Peru sau Find Me — senzual, profund atmosferic și plin de regrete subtile. Autorul nu scrie doar o cronică a unui an, ci o hartă emoțională a unui adolescent care învață să privească lumea prin lentila unei limbi și a unei culturi noi, păstrând totodată ecoul Egiptului în suflet. Este o lectură despre adaptare, unde Roma nu este doar un decor, ci un personaj activ care modelează destinul unui viitor scriitor.