MR Jones

Ritmul acestei lecturi este unul deliberat și stratificat, specific prozei scurte care mizează pe acumularea tensiunii psihologice mai degrabă decât pe șocuri narative. Remarcăm modul în care Edith Wharton construiește atmosfera apăsătoare a conacului Bells, un spațiu care devine personaj de sine stătător. Lady Jane Lynke, noua moștenitoare, descoperă că posesia unei proprietăți nu înseamnă neapărat și controlul asupra ei, mai ales când voința sa este subminată de misteriosul Mr Jones. Deși acesta nu apare niciodată în mod direct, influența sa asupra casei este omniprezentă, creând o senzație de neliniște fină. Ritmul narativ amintește de Afterward de Edith Wharton, dar structura este aici mult mai concentrată, focalizându-se pe duelul invizibil dintre autoritatea noii ordini și inerția trecutului. Spre deosebire de alte narațiuni cu case bântuite, precum cele din The Ghosts of Whispering Pines de Becky Spurling Collier, unde elementele supranaturale sunt explicite, în această scriere forța vine din ambiguitate și din ilustrațiile semnate de Seth, care completează vizual tonul nostalgic și ușor sinistru al textului. Ne-a atras atenția finețea cu care Wharton explorează obsesia pentru tradiție și modul în care un simplu angajat, prin absența sa ostentativă, poate dicta regulile unei întregi proprietăți.