Morris, E: Colonel Roosevelt

Sub soarele necruțător al Africii de Est, un fost președinte american, acum simplul „Colonel Roosevelt”, urmărește prada în ceea ce el numește o „călătorie în pleistocen”. Această scenă de deschidere nu este doar un prolog de aventură, ci cheia de boltă a volumului Colonel Roosevelt. Ceea ce diferențiază această biografie de alte cronici politice este refuzul autorului Edmund Morris de a-l izola pe Roosevelt în biroul de la Casa Albă; reținem aici portretul unui polimat a cărui mărime a crescut paradoxal după ce a părăsit puterea oficială. Remarcăm modul în care Morris echilibrează brutalitatea safariului cu finețea scrierilor de natură ale Colonelului. Abordarea jurnalistică evocă rigoarea din When Trumpets Call de Patricia O’Toole, dar perspectiva lui Morris este mult mai intimă, concentrându-se pe „universalitatea” omului care a explorat fluvii necunoscute în Brazilia și a fondat un al treilea partid politic din pură voință idealistă. Stilul este unul narativ, aproape cinematografic, documentat până la cel mai mic detaliu factual, dar livrat cu ritmul unui roman de aventuri. În contextul operei sale, acest volum închide magistral trilogia începută cu The Rise of Theodore Roosevelt. Dacă în Theodore Rex autorul analiza geniul politic modern într-o epocă de aur, aici Edmund Morris explorează latura tragică și adesea patologică a unui lider care nu poate renunța la influență. Este o analiză mult mai nuanțată decât experimentul biografic din Dutch, revenind la o structură clasică, dar vibrantă, care capturează „dulceața” și furia unui personaj ce pare să fi trăit cât nouă oameni la un loc.