Montaigne

În mijlocul deceniului patru al secolului XX, când Europa se prăbușea sub greutatea totalitarismului, un scriitor aflat în exil își căuta salvarea în reflecțiile unui nobil francez din secolul al XVI-lea. Descoperim aici nu doar o biografie, ci un testament spiritual redactat de Stefan Zweig în pragul propriului sfârșit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Retras în Brazilia, bântuit de spectrul barbariei ce îi înghițise patria, Zweig se apleacă asupra vieții lui Michel de Montaigne ca asupra unei oglinzi necesare. Considerăm această lucrare drept punctul culminant al carierei sale de biograf, o poziționare finală a umanismului în fața distrugerii. Narativul amintește de How to Live de Sarah Bakewell prin intensitatea cu care reconstituie o epocă a conflictelor religioase și civile, găsind paralele tulburătoare între Franța Renașterii și Europa secolului XX. Dacă în Mary Queen of Scots Zweig explora mecanismele puterii și ale tragediei politice, în Montaigne el se concentrează pe libertatea interioară și pe „arta de a trăi” în izolare. Stilul este profund personal, marcat de o urgență a scriiturii care lipsea din studiile sale istorice timpurii precum „Drei Meister”. Reținem finețea cu care Zweig analizează eseurile lui Montaigne, transformând analiza literară într-o pledoarie pentru toleranță și scepticism sănătos, într-un moment în care lumea părea să fi pierdut ambele valori.