Molesworth

În universul claustrofob al internatului britanic St Custard’s, tensiunea nu se naște din mari conflicte ideologice, ci din coliziunea brutală dintre spiritul anarhic al copilăriei și rigiditatea sistemului educațional postbelic. Subliniem modul în care Geoffrey Willans reușește să captureze această rezistență pasiv-agresivă prin vocea lui Nigel Molesworth, un anti-erou care privește lumea adulților cu un dispreț suveran. Suntem de părere că forța acestui volum rezidă în contrastul dintre inocența presupusă a vârstei și cinismul tăios al observațiilor protagonistului, care transformă banalele plimbări botanice sau orele de poezie în câmpuri de bătălie ale ridicolului.

Notăm cu interes că, spre deosebire de viziunea idilică asupra copilăriei întâlnită în The Rectory Children de Mrs. Molesworth, unde dramele infantile se rezolvă în cadre armonioase, Molesworth propune o estetică a haosului și a imperfecțiunii. Dacă în literatura clasică pentru copii educația este un proces de formare morală, aici ea este un obstacol ce trebuie evitat cu ingeniozitate. Elementul distinctiv rămâne limbajul: o engleză stâlcită fonetic, care servește drept barieră protectoare împotriva lumii 'oamenilor mari'. Experiența de lectură este amplificată vizual de liniile nervoase ale lui Ronald Searle, ale cărui ilustrații nu doar acompaniază textul, ci îi conferă o dimensiune grotescă, aproape suprarealistă. Este o cronică a supraviețuirii într-un sistem 'ud și prăpădit', scrisă cu o onestitate brutală care refuză orice urmă de sentimentalism.