Madly, Deeply

Imaginea unui bărbat așezat la masa de scris, așternând cu o sinceritate tăioasă gânduri pe care lumea nu ar fi trebuit să le citească timp de un sfert de secol. Misterul care a planat asupra jurnalelor lui Alan Rickman nu a fost unul al scandalului ieftin, ci al discrepanței dintre vocea sa publică gravă și spiritul ludic, adesea caustic, din intimitate. În Madly, Deeply, descoperim că actorul care a dat viață unor personaje iconice a fost, înainte de toate, un observator necruțător al propriei vieți și al industriei spectacolului. Observăm în aceste pagini o structură narativă ce împletește banalul cotidian cu momentele de grație de pe platourile de filmare de la Harry Potter sau Sense & Sensibility. Nu este doar o culegere de amintiri, ci un proiect de pasiune întins pe 25 de ani, unde Rickman își permite să fie indiscret și spiritual. Cine a apreciat portretul intim și epistolar din Sir John Gielgud va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context modern, unde rigoarea teatrului shakespearian se întâlnește cu presiunea blockbuster-ului hollywoodian. Remarcăm cum această onestitate brutală se regăsește și în alte preocupări ale sale, precum editarea piesei My Name Is Rachel Corrie, unde Alan Rickman a căutat să dea voce unei realități politice incomode. Dacă în acea lucrare se concentra pe vocea altuia, în Madly, Deeply el își recuperează propria narațiune. Ritmul lecturii este alert, punctat de anecdote despre colegi de breaslă și reflecții despre arta actorului, totul fiind completat de o secțiune de ilustrații color care aduc o dimensiune vizuală acestui jurnal maraton.