Loyal Creatures

Ritmul narațiunii în Loyal Creatures este unul alert, dar încărcat de o sensibilitate aparte, purtând cititorul de la entuziasmul începutului de drum până la realitățile dure ale frontului. Ne-a atras atenția modul în care Morris Gleitzman reușește să dea voce unui tânăr de la țară, Frank, a cărui dorință de a impresiona prin medalii și curaj se transformă treptat într-o înțelegere profundă a sacrificiului. Subliniem faptul că, deși este o poveste despre război, accentul cade pe legătura indestructibilă dintre Frank și iapa sa, Daisy, oferind o perspectivă umană asupra evenimentelor istorice de la Gallipoli și Beersheba.

Descoperim aici aceeași măiestrie a autorului de a aborda subiecte dificile cu onestitate și căldură, o trăsătură definitorie pe care am întâlnit-o și în celebra sa serie Once, reprezentată de titluri precum Soon sau Now. Spre deosebire de explorarea Holocaustului din acele volume, în Loyal Creatures, Gleitzman se întoarce către rădăcinile australiene, păstrând însă echilibrul între momentele de umor subtil și tragismul inevitabil. Copiii care au iubit War Horse de Michael Morpurgo vor găsi aici aceeași conexiune emoțională vibrantă între om și cal într-un context de conflict, însă dintr-o perspectivă geografică și istorică nouă, cea a deșerturilor din Orientul Mijlociu. Stilul este direct, fără înflorituri inutile, făcând experiența lecturii una viscerală și memorabilă pentru tinerii cititori.