Lost Lake

Ne-a atras atenția, încă din primele pagini, imaginea unei cărți poștale vechi care a dictat destinul unei femei pentru o jumătate de viață. În Lost Lake, Sarah Addison Allen construiește un spațiu care pare să respire odată cu personajele sale: o serie de cabane de pe malul unui lac din Georgia, cândva fermecătoare, acum asediate de căldura sufocantă și de umezeala persistentă a Sudului. Această atmosferă senzorială, aproape tactilă, devine fundalul pentru o poveste despre regăsire și despre curajul de a nu renunța la trecut înainte de a-i înțelege lecțiile. Considerăm că forța acestui roman rezidă în felul în care tratează vulnerabilitatea. Eby Pim, proprietara care se pregătește să vândă totul unui dezvoltator, și Kate, nepoata sa care fuge de propria singurătate alături de fiica ei, Devin, sunt portrete ale rezilienței feminine. În tradiția stabilită de Mary McNear în Up at Butternut Lake, Allen explorează tema întoarcerii la malul apei ca ritual de vindecare după pierderi devastatoare, însă adaugă acea notă de „magie cotidiană” care i-a definit întreaga carieră. Dacă în The Girl Who Chased the Moon speranța era coaptă în prăjituri, aici ea este ascunsă în ecoul pădurii și în dorințele nespuse ale celor care revin an de an la lac. Romanul nu se grăbește; ritmul său contemplativ oglindește viața lentă de la malul lacului, oferind o lectură densă în emoție, unde misterele nerezolvate și inimile frânte își găsesc, în cele din urmă, un punct de echilibru.