Lost Gods

Notăm cu interes cum Lost Gods marchează o expansiune ambițioasă a universului creat de Brom, consolidându-i poziția de maestru al fanteziei întunecate. Dacă în The Child Thief autorul a deconstruit mitul lui Peter Pan, iar în Slewfoot a explorat magia folclorică din New England, aici ne propune o viziune proprie și terifiantă asupra Purgatoriului. Putem afirma că această lucrare nu este doar un roman, ci o experiență vizuală și narativă integrată, în care ilustrațiile specifice stilului său visceral dau viață unor orori pe care cuvintele singure abia le pot cuprinde.

Construcția lumii este punctul forte al acestui titlu: Purgatoriul nu este un spațiu al așteptării pasive, ci un câmp de bătălie politic și spiritual. Merită menționat sistemul social complex al morților, unde cabale de suflete conspiră împotriva vechilor stăpâni, iar zeii uitați ai antichității se hrănesc cu esența celor nou-veniți. Ritmul este unul de coșmar lucid, accelerând pe măsură ce protagonistul, Chet Moran, coboară în straturile tot mai adânci ale neantului. Din punct de vedere al atmosferei, Lost Gods amintește de The Guardian de Sherrilyn Kenyon prin explorarea tărâmurilor interzise și a zeităților captive, dar se diferențiază prin tonul mult mai sumbru, „stygian” și prin absența elementelor de romantism specifice genului paranormal, concentrându-se în schimb pe sacrificiul brutal și pe groaza existențială a damnării eterne.