Lost Children Archive: The New York Times Best Fiction Books of 2019

Descoperim în Lost Children Archive o reimaginare profundă a romanului de tip „road trip”, un gen care în literatura americană a celebrat adesea libertatea și expansiunea, dar care aici devine un spațiu al fragmentării și al interogației etice. Ne-a atras atenția modul în care Valeria Luiselli transformă o simplă călătorie de familie din New York spre Arizona într-o meditație stratificată despre memorie și apartenență. În timp ce părinții, ambii artiști audio, documentează peisajul sonor al Americii, copiii lor încearcă să dea sens unei lumi care se destramă sub ochii lor, folosind hărți, cântece și o cameră Polaroid.

Considerăm că forța acestui roman rezidă în structura sa inventivă: nu este doar o poveste despre o căsnicie care se fisurează, ci și o arhivă a absențelor. Tensiunea domestică este pusă în oglindă cu drama umanitară a copiilor care traversează deșertul spre granița Statelor Unite, un subiect pe care autoarea l-a explorat anterior în eseul său politic Tell Me How it Ends. Spre deosebire de realismul magic din Faces in the Crowd sau satira din The Story of My Teeth, aici Valeria Luiselli adoptă un ton mai grav, dar la fel de ludic în formă, integrând documente și referințe literare care îmbogățesc experiența lecturii.

Forța narativă a lui David Eggers din Heroes of the Frontier — care explorează tot o fugă familială prin America — se combină aici cu sensibilitatea empatică față de condiția migrantului regăsită în Two White Rabbits de Jairo Buitrago, dar cu un glas propriu, mult mai analitic și autoreflexiv. Lost Children Archive nu oferă soluții simple, ci ne provoacă să reconciliem intimitatea căminului cu brutalitatea istoriei contemporane.