La Jetée: BFI Film Classics

Observăm în La Jetée o explorare fascinantă a fotografiei transformate în flux cinematografic. Tehnica de bază a acestui film cult, compus aproape exclusiv din cadre statice alb-negru, este disecată de Chris Darke cu o precizie care dezvăluie mecanismele memoriei și ale timpului. Ne-a atras atenția modul în care autorul reușește să pătrundă în universul ermetic al lui Chris Marker, un cineast care a evitat constant interviurile, folosind documente de producție și scrisori inedite pentru a reconstitui geneza acestui „foto-roman”. Descoperim aici nu doar cronica unei producții de 28 de minute, ci o analiză profundă a modului în care singura lucrare de ficțiune a lui Marker a fost influențată de capodopera lui Hitchcock, Vertigo. Ca și volumul Photography and Cinema de Teresa M. Flores, acest studiu pune în valoare intersecția dintre imaginea fixă și narațiunea filmică, dar cu un accent pe contextul istoric postbelic și pe arhiva personală a regizorului. Structura cărții urmărește o progresie logică, de la „Începuturi” la „Viața și moartea imaginilor”, culminând cu un postfață relevantă pentru ediția actuală, care discută influența filmului asupra unor producții recente precum documentarul lui Dominique Cabrera din 2025. Față de lucrarea sa anterioară despre Alphaville, unde Darke analiza estetica noir a lui Godard, în La Jetée el se concentrează pe natura bântuitoare a imaginii care refuză să devină mișcare, oferind o perspectivă teoretică și vizuală esențială pentru înțelegerea avangardei franceze.