Killing Moon

În genul romanului polițist scandinav, puține figuri sunt la fel de emblematice și auto-distructive precum detectivul creat de Jo Nesbo. Prin Killing Moon, autorul nu doar că respectă convențiile „nordic noir”, ci le amplifică, mutând accentul de pe procedura polițienească clasică pe o cursă disperată contra cronometru, purtată în afara legii. Ne-a atras atenția modul în care Harry Hole, aflat la un pas de colaps total în Los Angeles, este smuls din propria derivă nu de simțul datoriei, ci de loialitatea față de o prietenă aflată la ananghie.

În tradiția volumului Phantom, acest roman îl prezintă pe Harry într-o postură vulnerabilă, operând din nou în afara structurilor oficiale ale poliției din Oslo. Dacă în Phantom motivația era salvarea fiului său vitreg, aici miza este viața lui Lucille, o actriță care i-a oferit adăpost. Ceea ce diferențiază acest al 13-lea volum este echipa eclectică pe care Harry o adună — o galerie de personaje marginale care oglindesc propria sa stare de degradare morală și fizică. Ritmul este dictat de cele zece zile impuse de un cartel de droguri, totul culminând sub auspiciile unei luni sângerii care adaugă o notă aproape mistică atmosferei urbane reci.

Poziționând Killing Moon în contextul operei sale, observăm aceeași fascinație pentru mințile deformați și eroi măcinați de vicii pe care am întâlnit-o și în reinterpretarea sa pentru Macbeth. Nesbo continuă să exploreze tema paranoiei și a prăbușirii interioare, însă aici Harry Hole pare mai conștient ca niciodată de prețul pe care îl plătește pentru geniul său investigativ. Este un roman despre datorii — financiare și morale — scrise cu o precizie chirurgicală în limba engleză.