Jocul necromanţilor: Cronici din Voss, cartea 2

Descoperim în Jocul necromanților o extindere ambițioasă a universului început de Andrei Mazilu în Anotimpul pumnalelor. Dacă primul volum a stabilit bazele unui fantasy întunecat românesc de excepție, această continuare plonjează adânc în haosul de după „Cădere”, unde echilibrul dintre Bine și Rău este amenințat de forțe oculte ce depășesc puterea zeilor. Observăm o lume a Arhipelagului Voss mult mai vastă, unde tehnologiile anacronice se împletesc cu magia neagră și creaturi de coșmar. Elementul distinctiv al acestui volum este sistemul magic și de ordine socială reprezentat de Ordinul Corbilor: cinci asasini aflați în slujba lui Thanos, zeul Morții, care acționează ca o ultimă barieră în fața distrugerii totale.

Construcția lumii este una de o profunzime tulburătoare, unde autorul folosește un amestec de melancolie poetică și dinamism brutal. Ritmul este cel al unui carusel fantastic, alternând jocurile politice de culise cu scene de luptă intense. În tradiția scriiturii explorate de Sandra Coroian în I. R. En., Jocul necromanților reimaginează lupta individului împotriva unui sistem opresiv sau a unei forțe superioare, însă Mazilu adaugă o notă de „dark fantasy” mult mai pronunțată prin prezența moroilor și a vârcolacilor. Față de alte lucrări incluse în Set Crux Publishing Lumină vs. Întuneric, precum Inima Dragonului, acest roman se remarcă prin explorarea nuanțată a (anti)eroilor săi, personaje memorabile care sunt forțate să facă alianțe neașteptate cu vechi dușmani pentru a supraviețui Întunericului absolut.