James

Simțim, încă de la primele pagini, o tensiune electrică ce străbate apele fluviului Mississippi. Nu este doar frica unui om care fuge de sclavie, ci demnitatea tăcută a unui tată care refuză să fie transformat în marfă. În James, Percival Everett nu se mulțumește să rescrie un clasic; el recuperează o voce care a fost, timp de un secol și jumătate, doar un ecou în umbra unui băiat alb. Notăm cu interes felul în care autorul transformă limbajul într-un instrument de supraviețuire: Jim cel cunoscut publicului devine James, un bărbat de o inteligență sclipitoare care folosește dialectul doar ca pe o mască în fața opresorilor.

Atmosfera este una de odisee periculoasă, unde fiecare cotitură a râului poate însemna fie libertatea, fie pieirea. Credem că forța narativă a lui Mark Twain combinată cu sensibilitatea istorică din My Jim de Nancy Rawles capătă aici un glas propriu, mult mai tăios și mai actual. Spre deosebire de perspectiva din My Jim, care se concentra pe amintirile soției sale, James ne așază direct în mintea protagonistului, oferindu-ne o perspectivă subversivă și adesea feroce de amuzantă asupra absurdului rasismului american. Ritmul este alert, susținut de capitole care pulsează de acțiune, dar tonul rămâne unul contemplativ, invitându-ne să medităm asupra puterii numelui și a cuvântului scris. Este o experiență de lectură care transformă un personaj secundar într-un erou complex, într-un context istoric surprins cu o precizie chirurgicală de Picador.