Islam and the Divine Comedy

Analizăm această ediție publicată de Routledge prin prisma arhivelor de istorie literară și a bazelor de date academice care consemnează impactul transformator al cercetării lui Miguel Asin Palacios. Publicată inițial în 1926, Islam and the Divine Comedy a provocat o controversă academică de amploare, contestând viziunea tradițională asupra izvoarelor pur creștine ale operei lui Dante Alighieri. Putem afirma că teza centrală a autorului rămâne una dintre cele mai îndrăznețe din studiile medievale: ideea că sursele islamice, în special scrierile misticului Ibn al-`Arabi, au constituit fundamentul structural al poemului care simbolizează întreaga cultură a creștinătății medievale.

Notăm cu interes că volumul extinde cadrul propus de Between Heaven and Hell de Frances Di Lauro cu date noi extrase din analiza comparativă a legendelor despre călătoria nocturnă și ascensiunea profetului Mahomed. Spre deosebire de abordarea din Dante and Islam de Jan M. Ziolkowski, care analizează întâlnirile dintre tradițiile religioase în sens larg, Miguel Asin Palacios propune o demonstrație riguroasă a modului în care topografia lumii de dincolo dantești oglindește eshatologia musulmană. Structura cărții este organizată metodologic pentru a facilita studiul comparat: prima parte deconstruiește legendele Isra și Miraj, în timp ce a doua parte oferă o corespondență punctiformă între Infernul, Purgatoriul și Paradisul islamic și cel descris de Dante.

Remarcăm faptul că această lucrare se poziționează în continuarea preocupărilor autorului din Sufism Is Christianized Islam, unde acesta a investigat interferențele dintre misticismul sufit și cel occidental. Pentru curriculumul universitar de literatură comparată, această ediție oferă un aparat critic indispensabil, clarificând mecanismele de transmitere a cunoașterii în bazinul mediteranean medieval.