Heaven Eyes

În centrul narațiunii o găsim pe Erin, o tânără curajoasă a cărei dorință de libertate și simț al responsabilității îi vor ghida pe prietenii ei, January și Mouse, dincolo de porțile centrului de plasament Whitegates. Copiii se vor identifica rapid cu nevoia acestor protagoniști de a-și găsi un loc al lor într-o lume care pare să-i fi uitat. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care David Almond transformă o evadare nesăbuită pe o plută, către zona periculoasă Black Middens, într-o călătorie spirituală despre identitate și regăsire.

Stilul autorului pendulează între realism și oniric, o trăsătură distinctivă pe care am întâlnit-o și în celebrul Skellig. Dacă în The Midnight Children de Dan Gemeinhart urmărim tot o familie de copii fugari care își caută vocea, în Heaven Eyes întâlnim o temă actuală și profundă: trauma abandonului procesată prin prisma speranței și a miracolului. Reținem finețea cu care David Almond construiește personajul lui Heaven Eyes, fata care „ar fi trebuit să se înece”, dar care supraviețuiește pentru a le oferi celor trei intruși o nouă perspectivă asupra noțiunii de familie.

Această lucrare se înscrie perfect în universul literar al autorului, amintind de atmosfera din Clay sau The Falling Boy, unde granița dintre realitate și legendă este mereu fluidă. Deși ritmul este unul contemplativ, tensiunea crește pe măsură ce secretele bunicului Grampa ies la iveală. Este o poveste despre cum ne construim propriile legături de sânge atunci când cele biologice lipsesc, scrisă cu o sensibilitate care i-a adus autorului recunoașterea internațională prin premiul Hans Christian Andersen.