Havoc

Ritmul acestui roman este unul stratificat, construind o tensiune mocnită sub soarele torid al Egiptului, pentru ca apoi să accelereze într-o spirală a confruntării psihologice. Apreciem modul în care Christopher Bollen refuză clișeele thrillerului convențional, oferindu-ne în schimb o protagonistă atipică: Maggie Burkhardt, o femeie de 81 de ani a cărei pasiune pentru voyeurism și manipulare transformă coridoarele hotelului Royal Karnak într-un teatru de operațiuni diabolice. Remarcăm finețea cu care autorul explorează natura cruzimii, plasând-o într-un decor exotic și decadent care devine aproape un personaj în sine.

Ritmul narativ amintește de tensiunea psihologică și jocurile de putere din opera lui Shari Lapena, însă structura este mult mai intimă și mai concentrată pe duelul dintre două minți ascuțite, aflate la extremele vârstei. Spre deosebire de dinamica din She Didn't See It Coming, unde miza este adesea protejarea familiei, în HAVOC miza este pură, aproape sportivă: o luptă pentru supremație între o bătrână care crede că a văzut totul și un copil de opt ani care se dovedește a fi un adversar pe măsură. Credem că forța acestei scrieri rezidă în umorul său acid și în capacitatea de a face cititorul să se simtă un complice tăcut la jocurile de culise ale hotelului Luxor, transformând lectura într-o experiență de un cinism revigorant.