Gitlin-Wei: Play Diagnosis and Assessment

Remarcăm în această a doua ediție a Play Diagnosis and Assessment, Second Edition o actualizare riguroasă a ghidurilor de evaluare, impusă de necesitatea unor instrumente cu o validitate statistică superioară protocoalelor tradiționale. Într-un domeniu în care observația clinică trebuie susținută de date empirice, autorul K Gitlin–Weiner propune o trecere de la metodele descriptive la scale de evaluare perfecționate, adaptate noilor cerințe ale psihologiei clinice infantile. Notăm cu interes includerea unor proceduri specifice pentru intervenția timpurie și, mai ales, pentru terapia limitată în timp, o necesitate în contextul clinic actual. Structura volumului este una exhaustivă, fiind divizată în șase secțiuni pilon: evaluări de dezvoltare, diagnostice, interacțiunea părinte-copil, dinamica familială, interacțiunea cu grupul de colegi și tehnicile proiective. Această segmentare permite clinicianului o precizie diagnostică ridicată, transformând jocul dintr-o activitate ludică într-un instrument de screening și diagnosticare a tulburărilor mintale și comportamentale. Pe linia clinică a lucrării Handbook of Play Therapy V 2 – Advances & Innovations de KJ O′Connor, dar cu un accent mult mai pronunțat pe rigoarea instrumentelor de măsurare și pe validitatea testelor, acest titlu publicat de Wiley se distinge prin echilibrul dintre cercetarea academică și utilitatea imediată în cabinet. Suntem de părere că relevanța acestui tratat de 792 de pagini rezidă în capacitatea de a oferi soluții pentru populații diverse și grupe de vârstă variate, acoperind lacunele lăsate de metodele de interviu clasice. Față de Interviewing Children and Adolescents, Second Edition de James Morrison, care se concentrează pe dialog și utilizarea jucăriilor ca suport pentru interviu, volumul coordonat de Gitlin–Weiner prioritizează diagnosticul bazat pe scale de evaluare standardizate în mediul de joacă.