Galveston: From the creator of True Detective

Vocea narativă a lui Nic Pizzolatto în Galveston este tăioasă, fatalistă și lipsită de iluzii. Ne-a atras atenția brutalitatea onestă a lui Roy Cady. Este un om „rău”. Are plămânii măcinați de cancer. Nu are nimic de pierdut. Când o misiune de rutină se transformă într-un masacru, Roy fuge spre Texas. Nu pleacă singur. O ia cu el pe Rocky, o tânără găsită la locul execuției sale eșuate. Subliniem contrastul dintre fragilitatea lor și violența lumii care îi vânează. Drumul lor trece prin baruri sordide și moteluri ieftine. Moartea este mereu la o lungime de mașină în spate. Atmosfera este sufocantă, încărcată de disperare și praf. Forța narativă a lui James Lee Burke din Rain Gods combinată cu sensibilitatea explorată în The Gulf de Rachel Cochran se regăsește aici — dar cu un glas propriu, mult mai întunecat. Merită menționat că acest debut conține germenii filosofiei pesimiste care a consacrat serialul True Detective. Față de volumul său de debut în proză scurtă, Between Here and the Yellow Sea, Pizzolatto extinde aici durerea pe o pânză mai mare, geografică și morală. Nu este doar un roman polițist. Este o elegie pentru speranțele scrumite sub soarele necruțător al Sudului. Ritmul este alert, dar greu, ca o respirație forțată într-o cameră plină de fum.