Fury

Structura narativă a romanului Fury se sprijină pe un dualism fascinant: pe de o parte, avem micro-universul unui profesor universitar britanic, torturat de eșecul propriei căsnicii și de o imagine de sine în declin, iar pe de altă parte, macro-universul unui New York febril în vara anului 2000. Observăm cum Salman Rushdie construiește o punte între furia intimă, domestică, și acea „boiling anger” a unei metropole aflate la apogeul decadenței sale. În loc să apeleze la realismul magic exuberant din Midnight's Children, autorul alege aici o lentilă mai tăioasă, aproape chirurgicală, pentru a diseca spiritul timpului. Suntem de părere că această lucrare reprezintă o schimbare de ton în opera sa, fiind prima scrisă după stabilirea sa în America, unde introspecția ia locul epopeii istorice. Forța narativă a lui Guy Gunaratne din In Our Mad and Furious City, care surprinde tensiunea urbană extremă, se întâlnește aici cu sensibilitatea culturală a lui Salman Rushdie, însă rezultatul este un glas mult mai personal și mai amar. Dacă în Victory City autorul „șoptea” un imperiu întreg în existență, în Fury el strigă realitatea crudă a unui om care își pierde reperele într-o lume care pare să aibă totul, dar nu mai simte nimic. Este o proză densă, plină de pasiuni și obstacole, care oglindește perfect ritmul sincopat al străzilor newyorkeze.