Frederica

Descoperim în „Frederica” o miză emoțională care depășește simpla căutare a unui soț: este vorba despre devotamentul unei surori mai mari gata să sacrifice propria fericire pentru a asigura viitorul fraților săi. Suntem de părere că acest roman reprezintă apogeul stilului lui Georgette Heyer, oferind o perspectivă cinematică asupra Londrei din perioada Regenței, unde eticheta riguroasă se ciocnește cu vitalitatea unei familii de provincie plină de personalitate. Apreciem modul în care Heyer construiește tensiunea psihologică între Frederica, o femeie matură și pragmatică, și marchizul de Alverstoke, un bărbat plictisit de superficialitatea curții, a cărui transformare este redată cu o finețe remarcabilă. Forța narativă a lui Georgette Heyer combinată cu sensibilitatea explorată în To Marry a Marchioness de Tamara Gill — dar cu un glas propriu, mult mai ancorat în detaliul istoric precis și în umorul de moravuri. Dacă în These Old Shades sau Devil's Cub autoarea explora latura mai aventuroasă și rebelă a aristocrației, în „Frederica” ea revine la temele domestice și la inteligența socială care au consacrat The Grand Sophy. Ritmul este susținut de dialoguri sclipitoare și de prezența unor personaje secundare memorabile, precum frații mai mici ai Fredericăi, ale căror peripeții aduc o notă de prospețime și realism întregii narațiuni.