Forbidden Colours: Penguin Modern Classics

Notăm cu interes modul în care Forbidden Colours se deschide cu imaginea tânărului Yuichi, a cărui frumusețe aproape nepământeană devine un instrument de răzbunare și o mască socială. Într-o Japonie postbelică aflată la intersecția dintre valorile imperiale și influențele occidentale, Yuichi acceptă o căsătorie de conveniență, în timp ce coboară tot mai adânc în lumea subterană a dorințelor interzise. Credem că acest roman reprezintă una dintre cele mai curajoase explorări ale identității duble din bibliografia lui Yukio Mishima. În comparație cu Confessions of a Mask, unde dorința transgresivă este trăită ca o suferință izolată și o nevoie de ascundere, Forbidden Colours transformă această tensiune într-un joc de putere socială și estetică. Dacă în The Temple of the Golden Pavilion autorul se concentra pe obsesia distructivă față de frumosul arhitectural, aici frumusețea este întrupată, devenind o forță care corupe și fascinează deopotrivă. Stilul lui Mishima, caracterizat prin metafore decadente și o analiză psihologică rece, aproape chirurgicală, construiește un ritm narativ dens, în care fiecare interacțiune este încărcată de subînțelesuri filozofice. Amintește de The Frolic of the Beasts prin modul în care analizează triunghiurile amoroase și pedepsele auto-impuse, dar se diferențiază prin amploarea cu care cartografiază subcultura urbană a Tokyolui de după război. Este o lucrare fundamentală pentru a înțelege viziunea lui Mishima despre unitatea dintre erotism și declinul cultural.