Fludd

Pătrundem în atmosfera apăsătoare a anului 1956, într-un sat englezesc unde ploaia pare să nu se oprească niciodată, iar credința a devenit o simplă formă de superstiție. În Fludd, Hilary Mantel ne propune o experiență de lectură ce pendulează între sacru și profan, între absurd și sublim. Simțim, încă de la primele pagini, o tensiune mocnită: părintele Angwin, un preot care și-a pierdut de mult convingerile, se trezește la ușă cu un străin enigmatic, Fludd, a cărui prezență declanșează o serie de evenimente inexplicabile. Reținem finețea cu care autoarea transformă banalul în miraculos; o sticlă de whisky care se reumple singură sau transformarea biroului parohial într-un centru de acțiune vitală devin metafore ale alchimiei spirituale.

Stilul este unul tăios, marcat de un umor sec și o observație socială neiertătoare. Cei care au parcurs The Deposition of Father McGreevy de Brian O'Doherty vor fi pregătiți pentru această explorare a izolării rurale și a modului în care comunitățile închise reacționează în fața inexplicabilului. Totuși, spre deosebire de tonul sumbru al altor lucrări similare, Fludd păstrează o notă de vitalitate rebelă. Dacă în Beyond Black autoarea explora latura întunecată a supranaturalului, aici ea alege să lumineze procesul de schimbare interioară. Este un roman despre eliberare, unde personajul eponim acționează ca un catalizator ce forțează locuitorii din Fetherhoughton să privească dincolo de propriile prejudecăți. Subliniem faptul că, deși este o lucrare mai scurtă din portofoliul său, aceasta conține întreaga forță narativă și profunzime psihologică pe care Hilary Mantel le-a rafinat ulterior în marile sale romane istorice.