Evil Eye

Imaginea de deschidere a romanului ne-o prezintă pe Yara într-un moment de fractură: o altercație verbală cu un coleg rasist îi periclitează cariera și o forțează să intre într-o perioadă de probă. Această scânteie declanșează o prăbușire interioară pe care mama ei, ancorată în tradițiile vechi, o explică simplu prin existența unui blestem familial. Putem afirma că Evil Eye nu este doar o poveste despre adaptare, ci o analiză fină a modului în care ecourile unei educații represive în Brooklyn continuă să dicteze prezentul unei femei care, teoretic, are tot ce și-ar fi putut dori părinții ei. Stilul are ceva din proza lirică și fragmentată a lui Jokha Alharthi în Bitter Orange Tree, fără să fie o imitație — în timp ce Alharthi pendulează între folclor și realismul britanic, Etaf Rum ancorează narațiunea în tensiunea psihologică dintre ambiția americană și traumele nespuse ale diasporei palestiniene. Față de debutul său, A Woman Is No Man, unde accentul cădea pe supraviețuirea în fața opresiunii directe, în acest nou volum autoarea explorează o formă mai subtilă de suferință: cea a femeii care a „reușit”, dar care poartă în ea „patologia tăcerii”. Suntem de părere că forța cărții rezidă în onestitatea cu care Yara își deconstruiește propria viață, realizând că blestemul nu este unul mistic, ci unul moștenit prin comportamente și secrete transmise din generație în generație.