Ethnomethodology's Program: Working Out Durkheim's Aphorism: Legacies of Social Thought Series

Punctul de plecare al acestei lucrări fundamentale rezidă în reevaluarea critică a aforismului lui Durkheim, care susține că faptele sociale sunt fenomene concrete, nu doar construcții teoretice. Ethnomethodology's Program servește drept continuare directă și necesară pentru volumul Studies in Ethnomethodology din 1967, consolidând o perspectivă care a influențat decisiv științele sociale timp de peste jumătate de secol. Putem afirma că originalitatea textului constă în modul în care Harold Garfinkel demonstrează cum sociologia contemporană a pierdut contactul cu realitatea practică a ordinii sociale, transformând faptele în concepte abstracte.

Cartea este structurată riguros, începând cu o clarificare a postulatelor etnometodologiei și continuând cu o serie de studii empirice fascinante despre „acțiunea instruită”. Analizele sale asupra cursurilor de chimie pentru studenți sau asupra experimentelor lui Galileo cu planul înclinat oferă o claritate superioară lucrărilor anterioare, arătând cum ordinea socială este produsă prin practici complexe, executate în timp real de participanți. Această abordare extinde cadrul propus de Ethnomethodology de Michael Lynch cu date noi din experiențele practice ale științelor naturale, oferind o bază empirică solidă pentru ceea ce Harold Garfinkel numește „proprietăți de ordine autohtone”.

În contextul operei autorului, lucrarea se raportează direct la eforturile sale timpurii din Toward A Sociological Theory of Information de a integra elementele sociale în teoria informației. Dacă în lucrările din 1986, precum Routledge Revivals: Ethnomethodological Studies of Work (1986), accentul era pus pe diversitatea muncii, aici programul este mult mai ambițios: este o tentativă de a restabili rigoarea sociologiei ca știință a faptelor concrete, facilitată de editarea metodică a lui Anne Warfield Rawls.