Ensayo sobre la ceguera

Putem afirma că în „Ensayo sobre la ceguera” (Lupta pentru alb), José Saramago transformă un gest democratic banal — exercitarea dreptului de vot — într-un act de subversiune radicală care cutremură pilonii unui stat nenumit. Notăm cu interes cum autorul nu propune o revoltă armată, ci una a tăcerii și a buletinelor de vot care sfidează așteptările sistemului, declanșând o reacție paranoică a puterii ce recurge la inventarea vinovaților pentru a-și justifica supraviețuirea. La intersecția dintre Yo El Supremo și Death with Interruptions, cartea combină explorarea mecanismelor dictaturii și ale puterii absolute cu premisa absurdă, aproape metafizică, a unei realități care refuză să mai funcționeze după regulile stabilite. Găsim în acest volum o continuare tematică a celebrei sale lucrări Blindness, readucând în scenă personajul simbolic al femeii care a văzut într-o lume orbită, acum alături de un inspector de poliție care trebuie să navigheze prin „cloacele puterii”. Dacă în The Year of the Death of Ricardo Reis Saramago analiza ascensiunea dictaturii în Portugalia anilor '30, aici el se concentrează pe degenerarea democrației contemporane, oferind o parabolă despre demnitatea cetățeanului anonim. Stilul său inconfundabil, lipsit de semne de punctuație convenționale dar plin de o ironie fină și o compasiune profundă, transformă lectura într-o experiență contemplativă despre libertate și responsabilitatea de a nu lăsa pe alții să semneze în numele nostru.