Dracul

Cât de departe poate merge obsesia unui om pentru adevăr atunci când acesta se ascunde în cele mai întunecate unghere ale istoriei? Remarcăm cu o anumită neliniște cum Dracul încearcă să recupereze atmosfera de teroare viscerală a secolului al XIX-lea, plasându-l chiar pe tânărul Bram Stoker în centrul unei narațiuni ce pare să-i fi dictat viitorul literar. La intersecția dintre Hunting Prince Dracula de Kerri Maniscalco și Dracula & Dracula's Guest, această lucrare combină rigoarea cercetării istorice și expertiza medicinii legale timpurii cu brutalitatea necosmetizată a horror-ului gotic. Credem că miza acestui roman este mult mai personală decât pare; dacă în Dracula: The Un-Dead autorul Dacre Stoker explora consecințele de după moartea contelui, aici el se întoarce la rădăcina răului, sugerând că inspirația pentru cel mai faimos vampir al lumii nu a fost doar rodul imaginației, ci rezultatul unei traume trăite. Notăm cu interes structura densă, de aproape 600 de pagini, care nu oferă cititorului nicio scăpare din turnul izolat unde personajele își așteaptă destinul. Stilul este unul apăsător, o succesiune de momente de teroare psihologică ce transformă legenda lui Vlad Țepeș, prezentă și în The Impaler, într-o prezență mult mai intimă și, prin urmare, mult mai înspăimântătoare. Este o încercare ambițioasă de a unifica omul cu mitul, sub binecuvântarea moștenitorilor numelui Stoker.