Dirty Beasts

Ce se întâmplă atunci când regnul animal încetează să mai fie decorul blând al poveștilor de noapte bună și devine o sursă de umor negru, ușor grotesc? Observăm în Dirty Beasts o deviere fascinantă de la portretizarea clasică a necuvântătoarelor. Roald Dahl nu ne propune o lecție de zoologie, ci o menajerie de creaturi „rele”, de la crocodilul Gocky-Wock la veninosul scorpion Sting-A-Ling, toți animați de o poftă suspectă pentru interacțiunile umane mai puțin cordiale. Subliniem aici forța versului dahlian: ritmat, exuberant și complet lipsit de menajamente. Stilul are ceva din proza ludică și tăioasă pe care o regăsim în The Twits, fără să fie o imitație — dacă acolo cruzimea era umană și domestică, aici ea devine instinctuală și absurdă, transpusă într-un registru poetic care sfidează așteptările convenționale. Descoperim o energie similară celei din Revolting Rhymes (Colour Edition), unde basmele clasice primeau o turnură sângeroasă; în Dirty Beasts, autorul aplică aceeași lentilă neiertătoare asupra naturii. Ilustrațiile lui Quentin Blake completează perfect textul, liniile sale nervoase și „stridente” oferind vizual exact doza de haos necesară pentru a echilibra rimele. Această lucrare se plasează în contextul operei lui Dahl — alături de titluri precum Charlie and the Chocolate Factory sau Matilda — ca o dovadă a refuzului său de a patrona copiii, oferindu-le în schimb o literatură care le recunoaște apetitul pentru bizar și comic subversiv.