Digital Practices

Evoluția rapidă a mediului tehnologic a forțat o redefinire a artelor spectacolului, transformând scena dintr-un spațiu pur fizic într-un hibrid experimental. În Digital Practices, S. Broadhurst documentează această tranziție, oferind o examinare riguroasă a modului în care cultura de performance, atât cea mainstream cât și cea alternativă, s-a adaptat noilor instrumente digitale. Considerăm că forța acestei lucrări rezidă în capacitatea de a nu se limita doar la descrierea tehnologiilor, ci de a le ancora în teorii estetice solide, incluzând perspective inedite din neuroestetică pentru a înțelege recepția acestor noi forme de artă.

Lucrarea extinde cadrul propus de Digital Arts de Prof Cat Hope prin adăugarea unei dimensiuni somatice și senzoriale mai pronunțate, punând accent pe transformarea corporală. Dacă Prof Cat Hope se concentrează pe contextul istoric și arhivare, S. Broadhurst preferă o analiză a „practicii” propriu-zise. Această abordare este o continuare firească a preocupărilor autoarei din volumele anterioare, Performance and Technology și Identity, Performance and Technology, unde a investigat interacțiunea dintre virtual și real și modul în care identitatea este deformată sau celebrată prin tehnologie.

Structura volumului este una progresivă: începe cu o perspectivă preliminară asupra digitalului, trece prin abordări estetice selective și neuroestetică, pentru ca apoi să exploreze aplicații concrete în performance live, sunet digital, noi medii și practici interactive. Un capitol distinct este dedicat bioartei, demonstrând acoperirea vastă a curriculumului propus. Suntem de părere că cele 20 de ilustrații incluse sunt esențiale pentru a vizualiza complexitatea instalațiilor și a spectacolelor analizate, oferind cititorului repere vizuale într-un discurs teoretic dens și bine documentat.