Diebe: Theaterbibliothek

GRAMATICA acestui text dramatic nu se rezumă la reguli sintactice, ci la o gramatică a existențelor fragmentate. Descoperim aici modul în care Dea Loher introduce structuri narative complexe prin intermediul a 37 de schițe scenice, unde dialogul este exersat ca instrument de dezvăluire a alienării. Apreciem felul în care personajele — de la agentul de asigurări muribund până la angajata de supermarket — sunt prinse într-o rețea de pierderi și dorințe, folosind un limbaj care pendulează între cotidian și suprarealismul „loheresc”. Suntem de părere că piesa transformă conceptul de „Tomason” (obiectul util odinioară, devenit acum absurd) într-o metaforă puternică pentru condiția umană modernă. Ca și Reigen de Birgit Weyhe, acest volum folosește o structură circulară și interconectată pentru a lega destine aparent disparate, însă, spre deosebire de abordarea istorică a lui Weyhe, Diebe adoptă o metodologie bazată pe grotesc și comedie neagră, ancorată strict în realitățile urbane ale secolului XXI. Stilul autorului impune o lectură atentă la nuanțele limbii germane contemporane, oferind o perspectivă critică asupra societății de consum și a dezumanizării, totul într-un format compact de tip piesă de teatru.