Die Zeit, die Zeit: Diogenes Taschenbücher

Ne-a atras atenția, încă din primele pagini, imaginea unei ordini meticuloase care ascunde o obsesie profundă: încercarea de a anula trecerea anilor prin recrearea fidelă a unui moment din trecut. În Die Zeit, die Zeit, Martin Suter ne propune o premisă pe cât de tulburătoare, pe atât de logică în interiorul universului său: dacă timpul este doar o construcție a percepției noastre, atunci el poate fi manipulat. Personajele sale nu caută o mașină a timpului spectaculoasă, ci încearcă să forțeze realitatea să revină la o stare anterioară prin aranjarea obiectelor și a decorului până la cele mai mici detalii. Ritmul este unul contemplativ, specific prozei lui Suter, unde suspansul nu vine din acțiune fizică, ci din tensiunea intelectuală a unei idei care ne dă lumea peste cap. Această explorare a limitelor realității amintește de Über die Berechnung des Rauminhalts III de Solvej Balle prin tema izolării într-o dimensiune temporală proprie, dar se diferențiază prin abordarea mult mai ancorată în concret și în psihologia nostalgiei masculine. Dacă în Song Book autorul se concentra pe muzicalitatea și poezia dialectului, aici vedem o revenire la precizia chirurgicală a observației sociale, transformând un experiment metafizic într-o dramă umană profundă despre pierdere și dorința imposibilă de a recupera ceea ce a fost.