Weitlings Sommerfrische

Ce se întâmplă atunci când viața pe care ai construit-o cu rigoare se prăbușește subit, lăsându-te față în față cu propriul trecut? În Weitlings Sommerfrische, judecătorul berlinez Wilhelm Weitling trăiește această răsturnare de situație la propriu: după un accident nautic, se trezește proiectat cu jumătate de secol în urmă, în decorul propriei tinereți. Nu este însă o aventură fantastică tipică, ci o meditație profundă asupra identității. Weitling devine un observator tăcut și uneori critic al băiatului care a fost, analizând cu o curiozitate melancolică momentele care i-au definit traiectoria — de la relația cu părinții și fiorii primei iubiri, până la decizia de a urma cariera juridică. Notăm cu interes modul în care Sten Nadolny folosește acest artificiu narativ pentru a chestiona validitatea amintirilor noastre: suntem cu adevărat cine credem că suntem sau suntem doar o succesiune de interpretări ulterioare? Ritmul lecturii este așezat, invitând la o contemplare similară cu cea din Jahre und Zeiten de Ernst Wiechert, unde viața este văzută ca un țesut fragil de erori și vise. Dacă în capodopera sa The Discovery Of Slowness, Nadolny explora dilatația timpului prin prisma explorării geografice, aici el întoarce busola spre interior. Forța narativă a lui Nadolny, combinată cu sensibilitatea introspectivă pe care o regăsim în lucrările lui Alexander Osang precum Fast hell, oferă un glas propriu acestei călătorii în care adevărul istoric al unei vieți contează mai puțin decât înțelegerea ei emoțională.