Die Physiker: Diogenes Hörbuch

Remarcăm, încă de la primele scene, o structură narativă construită pe mecanismul înșelător al măștilor: o comedie neagră care se desfășoară între zidurile unui ospiciu, unde granița dintre geniu și demență devine irelevantă. Die Physiker nu este doar o piesă de teatru, ci o interogație filozofică despre punctul în care știința încetează să mai fie un instrument al progresului și devine o sentință la moarte pentru umanitate. Friedrich Dürrenmatt ne introduce în universul lui Möbius, fizicianul care a descoperit „formula universală” și care, din responsabilitate morală, alege să se autoizoleze într-un azil, simulând viziuni ale spiritului lui Solomon.

Notăm cu interes modul în care autorul folosește satira macabră pentru a ilustra o situație paradoxală: singurul loc sigur pentru cel mai avansat nivel de cunoaștere este casa de nebuni. Cine a parcurs Leben des Galilei de Bertolt Brecht va recunoaște aici aceeași dilemă a savantului aflat sub presiunea puterii, însă Die Physiker se distinge printr-o abordare mult mai cinică și o dinamică a răsturnărilor de situație ce frizează absurdul. Dacă în alte scrieri ale sale, precum Drei Kriminalromane sau Der Verdacht, Friedrich Dürrenmatt explora vina și justiția prin lentila polițistă, aici el mută accentul pe vina colectivă a unei civilizații care transformă cunoașterea în arsenal. Stilul este tăios, cu dialoguri rapide și o economie de mijloace care amplifică tensiunea momentului în care zidurile protectoare ale azilului sunt, în mod simbolic, spulberate de realitatea exterioară.