Death and the Dervish: Writings From An Unbound Europe

Găsim în Death and the Dervish o voce narativă de o profunzime tulburătoare, cea a lui Ahmed Nuruddin, un derviș a cărui existență contemplativă în Sarajevo-ul secolului al XVIII-lea este spulberată de o ciocnire brutală cu realitatea politică. Considerăm că forța acestui roman rezidă în structura sa de confesiune intimă; povestea nu este doar o cronică a încercării de a-și salva fratele arestat, ci funcționează ca o notă de sinucidere elaborată, în care protagonistul își chestionează credința și locul într-o societate opresivă. Apreciem modul în care Meša Selimovic utilizează citatele din Coran nu ca dogmă, ci ca pe niște ancore fragile pe care personajul le distorsionează pe măsură ce coboară în labirintul birocratic și moral al autorităților otomane.

În tradiția lui Meša Selimovic, acest roman continuă explorarea individului strivit de mecanismele puterii, temă centrală și în The Fortress. Dacă în The Fortress asistăm la întoarcerea unui soldat care devine un element subversiv prin simpla sa onestitate, în Death and the Dervish conflictul este unul interior, mistic și filosofic. Spre deosebire de explorarea mai sociologică a ordinelor sufite din Dervishes and Islam in Bosnia, opera lui Selimovic transformă contextul istoric într-o alegorie universală despre singurătate și trădare. Ritmul este unul meditativ, dar tensiunea crește constant, pe măsură ce Nuruddin trece de la resemnare spirituală la o implicare activă, deși fatalistă, în afacerile lumii.