Data Selves

În volumul Data Selves, Deborah Lupton propune o schimbare de paradigmă în analiza informației digitale, trecând de la simpla colectare de cifre la o înțelegere profundă a modului în care datele și identitatea umană se modelează reciproc. Observăm cum această lucrare rafinează și extinde cadrul teoretic propus anterior în The Quantified Self, unde autoarea analiza începuturile monitorizării de sine. Dacă în lucrările trecute accentul cădea pe dimensiunea socială a numerelor, Data Selves introduce lentila noului materialism feminist pentru a demonstra că datele nu sunt simple abstracții, ci entități dotate cu vitalitate care participă activ la experiența noastră corporală.

Ne-a atras atenția modul în care Lupton poziționează datele ca fenomene „more-than-human”, o abordare care completează viziunea din Imagining Personal Data de Vaike Fors. În timp ce Fors se concentrează pe modul în care imaginăm viitorul prin monitorizare, Lupton ancorează discuția în materialitatea prezentului, folosind studii empirice și exemple din cultura populară pentru a explica cum ajungem să ne „trăim” datele. Considerăm că această perspectivă este esențială pentru a înțelege etica supravegherii moderne, oferind un fundament teoretic solid pentru studenții din sociologie și studii media.

Structura argumentației este una sintetică, axată pe modul în care discursurile despre date se împletesc cu experiențele senzoriale. Cartea se integrează coerent în preocupările recente ale autoarei privind intersecția dintre tehnologie și corp, vizibile și în The Face Mask In COVID Times, dar aici focusul este strict pe infrastructura invizibilă a informației care ne definește profilul digital contemporan.