Darkness, Take My Hand

O atmosferă sufocantă. O violență care mocnește sub asfaltul din Dorchester. Simțim imediat cum Darkness, Take My Hand ne trage într-o lume unde trecutul nu rămâne niciodată îngropat. Dennis Lehane nu scrie doar un roman polițist; el livrează o lovitură în stomac. Patrick Kenzie și Angela Gennaro, detectivii pe care i-am cunoscut în A Drink Before the War, se confruntă acum cu ceva mult mai sinistru decât corupția politică. O psihiatră de renume fuge de mafia irlandeză. Dar acesta este doar începutul. Secrete vechi explodează. Cadavrele încep să apară. Găsim în această carte o explorare brutală a răului pur, cel care depășește codurile de onoare ale străzii. Ritmul este sacadat. Tensiunea, insuportabilă. Ne-a atras atenția modul în care Lehane transformă orașul Boston într-un personaj viu, ostil și plin de regrete. Cititorul care a apreciat dilemele morale și realismul dur din A Drink Before the War va găsi aici o maturizare a stilului — dar într-un context mult mai întunecat și mai personal. Față de Small Mercies, unde autorul explorează tensiunile rasiale istorice, aici accentul cade pe psihologia traumei și pe modul în care păcatele părinților distrug prezentul. Nu este doar o investigație. Este o coborâre în iadul privat al unor personaje care au văzut deja prea multe. Putem afirma că Lehane a definit aici noul gen noir, oferind o profunzime emoțională rară în literatura de suspans contemporană.