Carrie Soto Is Back

Taylor Jenkins Reid și-a construit o carieră fascinantă, migrând de la actorie și producție cinematografică la Hollywood direct în topurile literare mondiale. După ce a explorat strălucirea epocii de aur a cinematografiei și culisele rock-and-roll-ului, autoarea își îndreaptă acum atenția către rigoarea și adrenalina sportului de performanță. Considerăm că acest roman marchează un punct de maturitate în opera sa, păstrând magnetismul personajelor feminine puternice din The Seven Husbands of Evelyn Hugo, dar adăugând o doză de realism fizic și psihologic mult mai intens. Ne-a atras atenția modul în care Reid construiește portretul lui Carrie Soto, o atletă care a sacrificat totul pentru a deveni cea mai bună din lume. La 37 de ani, într-un sport care idolatrizează tinerețea, revenirea ei pe teren în 1994 nu este doar o încercare de a-și recupera recordul de la tânăra Nicki Chan, ci o confruntare dură cu propriile limite și cu imaginea publică de „Battle-Axe”. Stilul narativ este alert, ritmul meciurilor fiind redat cu o precizie care te face să simți fiecare schimb de mingi și fiecare moment de epuizare. Fanii volumului The Singles Game de Lauren Weisberger vor recunoaște aceeași atenție la detaliile tehnice și la sacrificiile personale impuse de circuitul profesionist, însă Carrie Soto Is Back plasează această luptă într-un context mult mai personal și nostalgic. Dacă în Daisy Jones & The Six sau Malibu Rising accentul cădea pe dinamica de grup și pe secretele de familie, aici miza este individuală și existențială: ce mai rămâne dintr-un campion atunci când corpul începe să cedeze, dar voința rămâne intactă?